”Oameni și timpuri” reprezintă o acțiune prin care încercăm să aducem în prim plan oamenii care au avut un rol în viața satului românesc și a parohiei rurale. Din acest ciclu edităm un interviu cu fostul învățător al satului Costișa , domnul Mazilu Constantin.
- Domnule învățător ce vă amintiți din viața satului Costișa ?
- Părinte sunt foarte multe lucruri care-mi trec prin minte acum . Aș începe prin a spune că a noastră comună are un număr de 3640 de persoane, după datele ultimului recensământ. Ne situăm în partea de sud a județului Neamț având ca vecini orașul Buhuși, comunele Blăgești, Cândești și Podoleni. Înainte de anul 1989 majoritatea populației lucra în industrie (Buhuși, Bacau, Piatra-Neamt), iar o mică parte in agricultură (C.A.P Costișa).
-Cum era viața intelectuală în satul nostru?
- Mica intelectualitate activa în învățământ care era pur laic, sub controlul strict al P.C.R. Cadrele didactice nu aveau voie să participe la Biserică, să boteze, să cunune, toate acestea făcându-le în taină, cu teamă .Sărbatorile religioase le comemoram în același fel și de obicei eram chemați la acțiuni în cadrul școlii.
Populația simplă frecventa Biserica, nu în număr prea mare, deoarece Duminica și în sărbătorile religioase se lucra - inclusiv la câmp. În perioada 1977-1989 a luat o mare amploare așa -zisul festival”Cântarea României” prin care se omagiau dictatorul și marile realizări comuniste. În această perioadă cu oameni din sat care erau trecuți de vârsta de 60 de ani s-a format un grup de dansuri populare. Executau două dansuri ”bătrânești”: Corăgheasca și Rața. Erau îmbrăcați în costume populare și s-au bucurat de un mare respect acolo unde-și făceau apariția.
Căminul Cultural - așa cum era numit atunci a avut și el rolul său și mărturisesc că o periodă am fost și eu director. Alcătuisem o brigadă artistică a cadrelor didactice , un grup vocal, o orchestră de muzică populară, aveam montaj literar, rapsozi și recitatori. Cu aceste formații ne-am prezentat în satele din comună precum și în orașele : Piatra-Neamț, Bicaz, Roman și Suceava.
În comună erau trei Biserici: două în satul Costișa și una la Frunzeni. I-am cunoscut destul de bine pe vrednicii preoți Comănescu Neculai (Frunzeni), Tuleașcă Alexandru (Costișa), Vremir Gheorghe (Zberești - devenit apoi parte a satului Costișa). Aceștia au păstorit cu demnitate în parohiile lor și s-au bucurat de respect din partea enoriașilor.
- Cum vedeți societatea de astăzi?
- Anul 1989 aduce schimbări mari: industria și C.A,P.-ul se desființează , oameniii rămân fără loc de muncă și se axează pe agricultură. Dispare în schimb acea presiune totalitară. În școală se introduce obiectul ”Religie” și vă mărturisec că noi cadrele didactice eram nepregătite. Ne-am adaptat însă pe parcurs.
Încep să se introducă în serbările școlare momente esențiale din viața Bisericiii: ”Nașterea Domnului”, ”Paștele” etc. Cu un astfel de spectacol am participat la ”Mănăstirea Bistrița” unde întâmplător se afla și Principesa Margareta - apreciind momentul ca foarte reușit.
Trebuie să remarcăm că astăzi în cadrul comunei au apărut două Biserici noi: Mănoaia și Dornești. Oamenii au început să se îndrepte cu pioșenie spre Sfânta Biserică .De evidențiat că tinerii încep să-și improprieze viața religioasă atât de îngrădită odinioară.
- Ce dorință aveți la frumoasa vârstă de 7o ani ?
- Să mă mântuiesc! Atât !
- Dumnezeu să vă binecuvinteze!
